E ziua ta femeie, o fundătură din trei sute, Şi asta este doar pedeapsă, ca una dintre multe, E doar o dată-n an, amarnic de-ai greşit în timp, Pe frig, pe ploi e pusă, în cumpănă de anotimp. Ştiu că o vrei la vară şi vrei să fie pitulată, Dor umeri, spate şi tu eşti frântă în pregătiri, Să ghiftuieşti flămânzi şi beţi mulţi ani, te miri, E ziua ta, e o corvoadă, aromă de falsă răsplată. Ce zâmbet e ăla, grimasă de sătule şoapte, Să-ţi fie sărbătoare menajul până-n noapte, Şi să răspunzi cu silă, mesajelor de amor, Când nu le pasă ce faci în rest de zile, anişor. Dar lasă oboseli, şi treci aici cu ei, abţine, Pupată de fiinţe false, adună mese pline, Să-i simţi în ochii, mişei ce chipurile, Pe ignoranţii nopţilor şi sutelor de zile. Urăşti pe opt, ai vrea să fie doar treizeci şi doi, Urăşti ipocrizie, să serveşti şi să săruţi opt boi, Căci de-ar muri această sfântă zi ce fără roşu îi scrisă, Ai fi sărbătorită tot timpul, poate iubită şi nu doar zisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu